1 Cristos a suferit şi a murit …

Pentru  a absorbi mînia Lui Dumnezeu

„Cristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii,făcându-se blestem pentru noi (căci este scris :Blestemat este oricine care atârnă pe lemn)”(Galateni 3:13)

„pe care Dumnezeu L-a rânduit să fie jertfa de împăcare , prin credinţa în sângele Lui , ca să-Şi arate dreptatea Lui , căci Dumnezeu în îndelunga Sa răbdare trecuse cu vederea peste păcatele făcute mai înainte ”

(Romani 3:25)

„Şi dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu , ci că  El ne-a iubit şi a trimis pe Fiul Său ca o jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre” (1Ioan 4:10)

Dacă Dumnezeu n-ar fi fost drept  , nu ar fi fost nevoie ca Fiul Său să sufere şi să moară .Şi dacă Dumnezeu n-ar fi fost iubitor , nu ar fi fost doritor ca Fiul Său să sufere şi să moară , de aceea dragostea Lui este gata să împlinească cererile dreptăţii Sale .

Legea Lui Dumnezeu cerea : „iubeşte pe Domnul Dumnezeul tău  cu toată inima ta , cu tot sufletul tău şi cu toată voinţa ta” ( Deuteronom 6:5) , dar cu toţii am iubit alte lucruri mai mult .Iar acesta este păcatul: a-L dezonora pe Dumnezeu preferând alte lucruri în defavoarea Lui şi trăind conform lor .De aceea Biblia spune „Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava Lui Dumnezeu ”(Romani 3 : 23 ) .Noi  glorificăm ceea ce ne face plăcere , iar acestea nu sunt  Dumnezeu, prin urmare păcatul nu este mic  pentru că nu păcătuim împotriva unui Suveran mic .Seriozitatea unei insulte creşte odată cu demnitatea celui insultat.Creatorul universului este infinit de vrednic de respect , admiraţie şi loialitate.De aceea eşecul în a-L iubi pe El nu este trivial – este trădare.Îl defăimează pe Dumnezeu şi distruge fericirea umană

De vreme ce Dumnezeu e drept , El nu ascunde aceste “crime “ ale noastre sub presul universului ci mai degraba simte o manie sfinta impotriva lor .  Ele merita sa fie pedepsite si a facut acest lucru clar “Fiindca plata păcatului este moartea “ (Romani 6:23 ) “Sufletul care păcătuieşte , acela va muri “ ( Ezechiel 18 :4)

Exista un  blestem sfânt  atîrnînd asupra  tuturor păcatelor, iar  nu le pedepsi  ar fi nedrept şi natura lui Dumnezeu ar fi ştirbită , o minciună ar domni la temelia realităţii . De aceea Dumnezeu zice :”Blestemat este oricine nu stăruieşte în toate lucrurile scrise în cartea Legii , ca să le facă “(Galateni 3:10 , Deuteronom 27:26). Dar dragostea Lui Dumnezeu nu poate sta alături de blestemul care atîrna asupra întregii  omeniri păcătoase .Dumnezeu nu se bucură sa afişeze mânie,oricât de sfânta ar fi aceasta .

Prin urmare Dumnezeu şi-a trimis singurul Său Fiu  pentru a absorbi /anula mânia Sa , şi pentru a purta blestemul în locul celor ce se incred în El . „Cristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii,făcându-se blestem pentru noi (căci este scris :Blestemat este oricine care atârnă pe lemn)”(Galateni 3:13)

Aceasta este definiţia cuvîntului “ispăşire “ în textul citat mai sus ( Romani 3:25 ) Se referă la indepărtarea mîniei Lui Dumnezeu , prin oferirea unui substitut. Substitutul este oferit de insăşi Dumnezeu , adică Isus Hristos, care nu doar anulează mânia , El o absoarbe  şi o direcţionează dinspre  noi  spre El . Mania Lui Dumnezeu  este dreaptă  şi ea a fost consumată nu retrasă  sau amînată

Haideţi să nu luăm ca un fleac sau să trivializăm  dragostea Lui Dumnezeu.Niciodată nu vom sta uimiţi în faţa dragostei Lui Dumnezeu dacă nu vom ţine seama de seriozitatea  păcatului nostru  şi de dreptatea mâniei  Lui împotriva noastră .Dar când prin har  conştientizăm propria nevrednicie ,atunci ne vom putea  uita la suferinţe  şi la moartea Domnului Isus  şi spune : „Şi dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu , ci că  El ne-a iubit şi a trimis pe Fiul Său ca o jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre” (1Ioan 4:10)

 

John Piper

După epuizarea rapidă a primului tiraj, pastorul Constantin Ghioancă, parte din echipa profesorală a Institutului Teologic Baptist din București, prezintă cititorului o ediție revizuită și adăugită a cărții de mare interes, Bisericile emergente vestice: din perspectivă baptistă românească.

Grupuri-țintă:

-studenți la seminarii sau la alte instituții biblice;

-pastori, preoți sau alți slujitori ai bisericii;

-învățători de școală biblică;

-responsabili cu învățătura în biserică;

-lideri de închinare;

-toți creștinii interesați de tema bisericii în cultura postmodernă.

Caracteristici speciale:

-prima carte scrisă pe această temă în România;

-conține adăugiri importante față de prima ediție;

-prezintă apariția și dezvoltarea bisericilor emergente;

-discută caracteristicile de bază ale bisericilor emergente;

-alocă un capitol pentru identitatea baptistă în România;

-evaluează în mod critic dogma și practica bisericilor emergnte;

-oferă o perspectivă baptistă asupra acestor biserici;

-anticipează perspective noi în eclesiologia baptistă românească;

-conține cinci anexe foarte utile.

Pentru detalii și comenzi accesați http://www.risoprint.ro

PREȚ: 25 Ron

Privire de ansamblu a crestinului…

Posted: Octombrie 30, 2010 in Uncategorized

Luna palida urca-ncetisor

Spre tronul ei de aur aluneca

Iar stelele din juru-i se rotesc usor

Ca intr-un labirint se-amesteca.

Dedesubt, peste padurea insingurata

O umbra deasa se intinde

Iar de peste pajistea linistita

Aburi mereu se ridica.

 

Noaptea domneste peste tot-

Nici un zgomot nu se aude:

Peste coliba ciobanilor

Ca si peste orasul plin de lume.

Cei suparati afla si ei odihna –

Necazul li s-a risipit acum,

Fruntile incretite ale celor ce plang

Scapa de ingrijorare-n a lor somn.

 

Doamne, da-ne mereu harul

Sa ne-naltam gandul spre Tine!

Ajuta-ne ca-n a noastra umblare

Sa stam departe de mandrie!

Doamne, da-ne mereu harul

Sa Te slujim sinceri, plini de iubire,

Si-apoi, in ceruri, la Tine acasa

Sa Te-adoram in vesnicie!

 

Autor necunoscut

Calea Domnului…

Posted: Octombrie 30, 2010 in Uncategorized

Totdeauna pe-a Domnului cale

Au fost lacrimi si-au fost spini destui

Dar acei ce-au urmat voii Sale,

Trebuit-au sa-I semene Lui.

 

 

N-a iubit lumea, nu, niciodata

Pe cei care lui Cristos i-au slujit,

Ci cu-o ura mereu ne-mpacata

I-a hulit, i-a lovit, i-a zdrobit.

 

Dar cu ochii-atintiti la rasplata

Din rabdarea Golgotei primind,

N-au cartit cei alesi niciodata

Ci-au trait si-au murit biruind.

 

Nu-i la fel pentru toti incercarea

Nici nu-i vremea la toti intr-un fel,

Insa toti intr-un fel au chemarea

La un pret de dureri pentru El.

 

Tu fii tare, ca-n ziua-ncercarii

E alegerea ta pentru har,

Stralucit esti in haina ocarii

Cand te urci rabdator pe Calvar

 

Autor necunoscut

Probabil ca titlul acestui articol a starnit in tine o curiozitate care te-a impins sa dai click pentru a vedea despre ce este vorba. Si bine ai facut;)…

 

Daca ai vazut articolul prededent, inseamna ca ai constientizat nevoia pe care o avem de a ne marturisi unii altora pacatele. Dar oare de ce acest lucru nu se mai practica si in Biserica contemporana? Ce s-a intamplat de nu se mai intampla asa ceva?

Probabil ca in sinea ta iti spui ca noi trebuie sa avem o mare grija cui spunem pacatele noastre, cui le marturisim… pentru ca nu avem incredere in toti membrii bisericii mele… cum vor reactiona cand vor auzi pacatele cu care ma confrunt? Cum ma vor privi dupa aceea? Ma vor arata cu degetul?…

Cred ca si tu gandesti aceste lucruri, ca si mine de altfel. Totusi, care sa fie problema pentru care marturisirea pacatelor unii altora este privita cu o asa de mare teama de cei mai multi dintre noi?

Nu stiu ce gandesti tu despre marturisirea pacatelor in public… nu stiu ce simti tu in aceasta privinta… nu stiu care vezi ca ar fi problema, dar vreau sa iti spun ca in ultimile zile am meditat la aceste lucruri si am descoperit un lucru care m-a socat foarte tare. Este un lucru care probabil o sa te socheze si pe tine, lucru cu care este posibil sa nu fii de acord. Oricum, simt ca trebuie sa impartasesc si cu tine, dragul meu cititor, aceste lucruri…

 

De ce nu ne marturisim unii altora pacatele(in mod public – in fata unei multimi sau doar a catorva frati si surori/grupului de tineret, etc)? Pentru ca ne este frica de reactia lor!!! NU vrem sa fim vazuti cu alti ochi de catre ei! Nu dorim sa fim aratati cu degetul… Da-mi voie sa iti spun ca astfel de lucruri nu au voie sa se intample… pentru ca Biserica trebuie sa ramana Biserica. Trupul lui Hristos trebuie sa ramana Trupul lui Hristos, iar atunci cand un madular sufera, tot trupul ar trebui sa sufere impreuna cu el. Sesizezi problema existenta? Biserica lui Hristos din ziua de azi, nu mai este su aceleasi principii si conceptii pe care a fost cladita. Asa de mult s-a diluat, incat tind sa cred ca nu mai este Biserica lui Hristos, decat doar cu numele…

Stiu ca e socant si probabil nu vei fi de acord cu ceea ce am scris… Nu vreau sa te grabesti… Priveste la tine in Biserica si intreaba-te si tu de ce nu exista marturisirea pacatelor? Oare nu exista aceste prejudecati in fiecare biserica? Si, pentru ca astfel de prejudecati exista si in biserica din care faci parte, oare nu inseamna aceasta biserica aceasta are probleme serioase cu privire la maturitatea ei spirituala?

 

Traim intr-o letargie de care nu mai vrem sa scapam. Am cautat in dictionar descrierea cuvantului letargie, si iata ce am gasit: „Stare patologica caracterizata printr-un somn adanc, de lunga durata, si prin pierderea cunostintei si a capacitatii de miscare.”

Oare nu aceasta este starea bisericii de astazi?

 

Pentru ca trezirea sa poata incepe, ea trebuie sa inceapa cu noi, cei din Biserica. Pentru ca trezirea sa aiba loc, Biserica trebuie sa se trezeasca.

 

In acest articol am prezentat felul in care vad eu anumite lucruri cu privire la Biserica… tu cum vezi aceste lucruri? E posibil sa te simti ofensat prin acestea… nu aceasta am cautat… am cautat sa prezint un adevar crud, greu de acceptat, dar care are ca si scop central trezirea, unitatea.

Doamne, ajuta!

 

Stoica Timotei

De aici incepe vindecarea…

Posted: Octombrie 16, 2010 in Uncategorized